E(Mi) a(la)
O, frate drag, te văd ades cum sângeri E a
Şi simt că-n tine duhul plânge frânt
d(re) a
Sub suferinţe, lovituri, înfrângeri, E a
După-ndurarea Domnului cel Sfânt.
d a
Dar braţul Lui nu s-a scurtat s-ajute, E a
Urechea Lui e-aceeaşi cum o ştii
d a
Şi carul Lui e pregătit de lupte E a
Acelaşi ieri ca azi şi-n veşnicii!
O, vasul Lui nu naufragiază!
Te poartă spre limanul năzuit.
De eşti în El ca fiu ceresc cutează!
Vei izbândi curând desăvârşit!
Găsitu-te-a El vrednic de-ncercare.
De-ai fi scutit de ea, nu I-ai fi fiu.
Şi-un fiu ceresc în încercări nu moare,
Ci iese mai frumos, mai sfânt, mai viu.
Veghează, dar, căci veşnici nu sunt norii!
Nu simţi tu biruinţa-naintând?
Nu ştii că mai-nainte de-a fi zorii
Mai neagră este noaptea ca oricând?
Eu îţi vestesc că vine dimineaţa,
Că umbrele se subţiază, fug!
Doar Domnul a venit s-aducă Viaţa
Ca oile s-o aibă din belşug.
Nu vei sfârşi înfrânt de suferinţă
Şi nu vei fi strivit de-al ei tumult!
Cum eşti înfrânt şi plin de umilinţă
El te iubeşte cu atât mai mult.
Eşti scris în palma Lui cu semn de cuie
Destinul tău nu-i unul efemer.
Nu dispera, cât rugăciunea suie,
În Numele lui Isus către cer.
O, frate drag, o clipă mai devreme
Slăveşte izbăvirea Celui Viu
Și din nainte lauda-L pe Domnul,
Căci după toți o fac, dar... e târziu.
Adu acuma sfinte osanale
Spre Cel ce marea o preface-n drum!
Ridică-te pe umilita cale
Şi fă din "mâin"-un glorios "acum"!